Bat clopotele în mine. Clopote de frunze încă verzi, încă agățate de ramuri. Coruri cu voci de înger îmi inundă sufletul. Mă las mângâiată de o rază și cu un zâmbet răsar soarele în fiecare dimineață. Speranțele mele sunt lumânări cu care îți veghez fiecare vis și gândurile mele bune sunt rugăciuni.
În lume e toamnă, în mine e duminică.
Despre nimeni 
sorcerer
9 martie 2013 at 11:00 pm
” Spui ca ai fost
tulburele fior
din roua nesecata
a dimineţilor ce-mi plang
in roua ochilor
cei întristati de viată?
Ai fost primavara
din crezul meu,
suflarea ta de gheata
arzandu-mi zambetul de dimineata
plecat-ai
Nu?
Inca mai caut…
m-am prins zdravan de mana ce mi-ai intins-o vietii da
tu erai acolo: Eu aici
Toate au venit şi vin aici încet.
Inima mea stie aceasta si murmura:
ziua nu-i rosie bruma nu-i rosie
sangele nu-i rosu, drumul nu-i rosu
Dar toate se duc şi se duc
spre ultima noapte
tacuta si rosie.
las în coltul buzelor lacrima cursa in visele lumii balsam si binecuvantare
ghearele descatusate in curgerea timpului armonizandu-ma in verde
pierzanie „